GENERATII IN DIALOG

Să ne întâlnim
sau nu?
/Should we meet or not?

Visual Comments

Online platform/Second edition: October - December 2020                                                                                                                                                                                      tematici/themes                                     


Cezara MORARU                                                                                                                                                              

What Remain of The Self After The Memory is Gone?                                                              Singularity                                                2020 Facts


Andreea MEDAR/artistă invitată                                                                                                                                                   

2020

Lucrararea a fost realiză în perioada izolării impuse (ca urmare a pandemiei) și presupune o mască supradimensionată din plastic transparent, urmărind mimetic un model pe care străbunica mea l-a folosit pentru a broda o ie. În interiorul măștii am introdus pământ și semințe care au generat o permanentă schimbare a obiectului în acea perioadă, prin creșterea și ulterior uscarea plantelor. Obiectul a ilustrat acea perioadă situată la extreme, deoarece, ca urmare a absenței oamenilor în mediul exterior, natura s-a regenerat, dar cei vulnerabili, bătrînii au fost afectați în mod direct.


 Vilen MAFTEI

Beauty is in the eye of the beholder                              Nature #2                                                   Nature #3                   


Oana HENCIU

Prima lucrare include câteva elemente care in limbaj digital au o traducere. Săgeata spre stâng însemnă "back", săgeata spre dreapta înseamnă "soon". În mediul digital putem acţiona aceste butoane schimbând situaţia, în realitatea fizică nu. Puși în faţa unor situaţii în care modul de exprimare se schimbă, accidentul trebuie acceptat şi noi trebuie să ne adaptăm situaţiei. Comunicarea nu încetează, din contră, eroarea (sau sentimentul generat în momentul în care suntem puşi în faţa luării unei decizii) este îmbrăţişată şi astfel ia naştere o nouă formă de comunicare.


Cea de a doua lucrare aduce în discuţie un subiect pe care fiecare îl are în minte, sau poate mulţi dintre noi ne-am gândit la aceasta asociere. Şi aşa cum există binele, există şi răul. Nu îl putem anula negându-i existenţa... Cred ca avem de câştigat în momentul în care suntem conştienţi de anumite lucruri.


Andreea MEDAR/artistă invitată

ᦔᚗʭ 

Video care face parte din proiectul ᎒ᚗ~ㆨ꒿ ꕇ꒿ʭᦔ꒿ (proiect online impreună cu Mălina Ionescu)Video realizat în perioada izolării impuse (ca urmare a pandemiei). Folosind arhiva personală, am proiectat un video cu bunicii în spatele blocului (peste silueta mea). Ca urmare a restricțiilor, dar și din dorința de a-i proteja, în acea perioadă, am încercat să am cât mai puțin contact fizic cu cei în vârstă din familia mea. Am privit acel video ca pe o premoniție, la câteva luni după ce am filmat acele cadre, personajul central din video, bunicul, a dispărut dintre noi din cauze naturale. Care este limita până la care ne putem distanța pentru a proteja?


Natalia SILAGHI 

Prindeți masca de elasticele laterale                                          Elasticele se trag după ureche                                        Masca este prezentă


Roxana BLOJU

"Dust 2 Dust", video, 2020

Perioada de izolare și distanțare socială la nivel mondial ne-a transpus într-o realitate ce ne-a forțat să privim mai profund atât în relația cu noi înșine și cu ceilalți, cât și în relația cu mediul înconjurător. Viteza cu care ne-am trăit viața până în momentul izolării a fost întreruptă brusc de această pauză forțată. Putem privi situația ca pe un semnal de alarmă asupra perspectivei superficiale din care privim viața. Nu ne situăm pe o treaptă ierarhică deasupra naturii; facem parte din ea și este necesar să învățăm că o relație mai bună cu mediul înconjurător înseamnă o relație mai bună cu noi înșine și cu cei din jurul nostru.


Ana PETROVICI

Piele străină

În pandemie, relațiile dintre oameni s-au modificat în funcție de restricțiile impuse de către autorități sau de cele autoimpuse de propria frica. Interacțiunea cu Celălalt s-a schimbat. Dacă inițial, Celălalt era considerat o persoană străină față de care trebuia păstrată o anumită precauție și distanță, acum s-a transformat în cineva foarte cunoscut, adică Celălalt este mama, mai exact familia, vecinii sau cunoscuții.
Totodată, Celălalt este și mai aproape decât propria familie. Ipoteza mea este că Celălalt este de fapt propria piele, deoarece este un vehicul de transmitere al virusului care poate avea aceleași consecințe ca interacțiunea directă cu un străin. La fel ca în cazul relațiilor interumane, pielea și-a schimbat statutul, nu mai este suprafața care protejează interiorul de exterior, cea prin care putem să-l atingem pe Celălalt, acum este interzisă atingerea altor persoane, a obiectelor de uz comun sau a propriei fețe. Pielea este privită cu un ochi străin care impune un anumit comportament de evitare a atingerii. Prin dezinfectare repetată și obsesivă, părți ale pielii se desprind de corp.
Instalația Piele străină cuprinde acele bucăți de piele care au devenit utile în evitarea atingerii (dând naștere unei mișcării corporale dezarticulate), zone agresate de dezinfectanți, și acele părți care păstrează forme ale vaccinurilor necesare integrării într-o comunitate devenind mărturie ale relațiilor interumane.



 Maria Alexandra  ȚECU                                                               Ludmila NAGHI

^Aceste căuce fac parte dintr-o serie extinsă de astfel de vase, in care limita dintre materia "sursă" şi materia "prelucrată" nu se diferenţiează decât prin foarte puţin ca finalitate.


<Măști pentru chip și suflet 


Alexandru CARTUŞ

În misterul oferit de întunericul nopţii, sentimentele contradictorii faţă de o situaţie anume par şi mai ambigue: pe de-o parte dificultatea evitării unor obiceiuri atât de familiare de socializare, pe de alta dificultatea de a nu da curs unor nevoi la fel familiare de socializare.


Alexandru MACIUCĂ

Old Demons

Fotografia experimentală realizată tehnic prin supraexpunere (o expunere cu durată lungă), încorporează astfel o sedimentare a stărilor experimentate pe durata pandemiei: o supraexpunere la riscurile singurătății într-o astfel de situație și o supraexpunere la pisici - antidotul oferit de vizitele periodice ale unei familii de pisici, prin balconul apartamentului in care am locuit.



Maxim ZAGHIDULIN

Introspection

Prin această simplă articulare dintre diverse obiecte găsite, doresc să invoc aceleași  întrebări și în privitor, despre: materie, moarte, viață, grotesc, și ce e de fapt frumusețea.




Dispersion/Autoportret
Lucrarea e de natură fotografică și as vrea să evoc nu altceva decât unele sentimente resimțite în perioada aceasta nesigură și grea din punct de vedere emoțional. 


Maxim ZAGHIDULIN 

Parcurs

Trecerea rapidă și precipitată de la obiective tangibile, la cele intangibile (dar necesare, fie și imaginativ) și lipsa subită a finalității, face acest foarte scurt parcurs (scurt exercițiu video) unul poetic și profund.


Raluca ANGHEL

Mult zgomot pentru nimic!

Echivocul acestor imagini, care, fie introduc într-o lume micro în care agitația de la scara umană rămâne fără sens, fie reproduc un fragment de zgomot de fond dominant într-un anumit punct al hățișului exisțenţei, ne intrigă și ne determină să analizam mai îndeaproape.


Radu BOERU / artist invitat

Problema libertății în societățile emancipate, unde este văzută ca un dat, ca o componentă naturală a fibrei sociale, este că poate fi la fel de repede abrogată sau pervertită, câteodată atât de credibil, încât nici nu se pune problema chestionării acestor schimbări. Lucrările din seria (în lucru) "Show Mask Go On" își propun să problematizeze noțiunea de libertate într-un context dat, în cazul de față pandemia care marchează anul 2020, fiind inspirate de cele trei luări de poziție prezente în mai toate zonele globului: negare, acceptare, exagerare. Și dacă adevărul e undeva la mijloc, atunci ce se află în dreapta și în stânga lui?


Ştefania CRIŞAN/artistă invitată

Respirație de pământ și Inima lumii reprezintă piste de cercetare pentru viitoare proiecte artistice, ce chestionează problema originii și a posibilității de regenerare ecologică și spirituală (pe perioada carantinei). 

 


Erika POPLICEANU 

notes.to.self - o serie de lucrări născute, printr-o frumoasă coincidență, în perioada de izolare

Seria explorează ideea mesajelor motivaționale pe care le vedem destul de des sub forma unor mesaje caligrafiate, propunerea mea fiind una vizuală și texturală. Mesajele sunt scrise în codul Morse și sunt dublate de un joc subtil al firelor textile, niciodată la fel, lăsând ca mesajul să-ți fie revelat prin textură.
Seria a pornit de la un mesaj pe care l-am "scris" pentru mine: Ai grijă de tine! Pe 4 martie 2020 am făcut o postare pe facebook și am invitat oamenii din lista mea să participe, dacă vor, cu câte un mesaj pe care ei doresc să și-l spună sau să-l audă mai des și să aleagă o zi între 15 martie și 15 aprilie, urmând ca eu să postez lucrarea cu mesajul fiecărei persoane în ziua aleasă. Surpriza a fost foarte mare! Nu mă așteptam ca în câteva zile se ocupe zilele din calendarul dedicat. Însă cumva, limitarea de a ieși din case și a interacționa direct cu prietenii și cunoscuții ne-a făcut să ne deschidem în singurul spațiu rămas pentru asta, cel virtual.

Aici se pot vedea mai multe dintre mesaje:https://www.facebook.com/media/set/?set=a.10201553976587911&type=3 .


Gloria LUCA/artistă invitată

Fără titlu, serie de instantanee, 2020

Lucrarea propune o reflecţie asupra potenţialului artei de a construi punţi de comunicare între persoane care nu au avut condiţii egale de educaţie.
Instantaneele sunt realizate ca o continuare a seriei Madrid Post-Carantină şi prezintă două decoruri urbane care intersectează două expresii artistice - un graffiti şi un tatuaj. Prima imagine a fost realizată în San Cristóbal, una dintre suburbiile Madridului unde trăiesc un număr semnificativ de emigranţi. Fotografia expune ortografierea greşită a cuvântului "coexistenţă" (scris "coezistenţă") în graffiti-ul care decorează intrarea în sediul ONG-ului Casa San Cristóbal de la Fundación Montemadrid. Ceea ce poate fi considerată o greşeală de tehnoredactare, funcţionează aici ca semn al analfabetismului care, deşi atât de blamat, reprezintă un simptom atât al dislocării cât şi al precariăţii sociale. A doua imagine, realizată în perimetrul unei staţii de metrou, surprinde o tânără cu două tatuaje deasupra coatelor, unul dintre ele fiind cuvântul arte.Alăturarea noţiunilor de artă şi coexistenţă deschide posibilitatea chestionării: Cum poate răspunde arta necesităţii accesului la educaţie în contextul schimbărilor profunde survenite pe fondul pandemiei Covid-19?


Andrei POPA

Venus din teletext

Cred că ceea ce ni se impune sub această formulă (horribile dictu) "distanţare socială" vine doar să degradeze un liant social deja alterat şi să amplifice alienarea individului, problemă deja cronică a societăţilor de consum, cu implicaţii dramatice pe plan psihologic.
Nu cred că putem ignora prezentul şi nici nu cred că este posibil să ne întoarcem la viaţa din trecut, deoarece se pare că schimbările durează, posibil să intrăm într-o nouă paradigmă existenţială. Deci realitatea pe care o cunoaştem s-ar putea să nu mai existe...
Se ridică întrebări serioase despre interacţiunile sociale, şi toate componentele ei actuale. De pildă, în ce context ne permitem să scoatem masca? Faţă de cine? Cum ne protejăm în situaţii intime? Mai are sens să ne vedem faţă în faţă, sau ne rezumăm la întâlniri facilitate de telefon sau de ecrane (cu mai mulţi sau mai puţini pixeli)? Mai e dezirabilă întâlnirea cu oamenii, sau ne pot ţine companie aparatele? Într-o cheie ironică, sper chiar ludică, personajul nostru, Venus din teletext, nu pare totuşi să se supună. Dezinvoltura sa trece peste toate riscurile, poate să fie în acelaşi timp şi un monument al pericolului asumat în numele iubirii, sau poate un prost exemplu de cum să nu facem în cazul în care o păţeşte.


Felix CIONTE 



Întrebarea adresată prin denumirea acestui proiect este una pe care toţi ne-o punem în aceste momente, într-un fel sau altul, chiar dacă poate evităm sau nu ne este la-ndemână să răspundem fără echivoc, ca atunci când suntem în faţa unui buletin de vot şi când, ne asumăm o decizie. Faptul că avem această libertate de a alege este un lucru bun.Acum mai mult decât oricând ne dăm seama cât de importantă poate fi o decizie, care nu ne afectează doar pe noi, ci și pe cei din jurul nostru, şi că toate întâmplările sunt urmări ale acțiunilor noastre comune. 


Stefan CURELICI

Lucrarea imaginează o Europă conformă unei exagerări interpretative pornind de la etimologia cuvântului izolare. Acest cuvânt provine din latinescul insula,-as -ae. Astfel imaginea sugerează posibilele implicații ale ruperii legăturilor directe dintre statele europene, prin blocarea circulației libere și prin lipsa de coloborare în gestionarea problemelor comune.


Ioana COCIŞ

Lucrarea sugerează atitudinea pe care mulți dintre noi o avem atunci când vine vorba de luarea unei decizii pe care nu dorim să ne-o asumăm. Ruptul petalelor de flori e precum datul cu banul. Vina cade pe voia sorții sau pe Dumnezeu, urmările neputând fi astfel contestate. Să lași o decizie la latitudinea unei monede ar putea fi considerat un act de lașitate, însă câți dintre noi nu am făcut asta măcar o dată în viață? Această modalitate de a lua decizii, această încercare a norocului (invocarea sorții) a ajuns să fie astăzi speranța tuturor când ne părăsim siguranța căminului. Auzim deja de aproape un an că pericolul mișună în aer, în magazine, în mijloacele de transport și totuși uneori ne facem cruce, ieșim și sperăm să ne întoarcem acasă nevătămați.   


 Larisa - Elena CROITORU

STĂRI

În acest context al izolării s-a pus mult mai mult accent pe fotografie datorită faptului că este ea însăși o formă de comunicare, un portal, cu/către lumea exterioară. Prin imagini, privind în depărtare, putem avea tot ce am vrea să atingem, fiind asemenea unei forme de comunicare dintre noi cu noi sau dintre noi şi alții. 

No name

Departe de tot ceea ce înseamna societate, departe de umanitate, departe de izolare și tot ce este urmat de aceasta, se află o lume liberă, caldă și primitoare. Toți cei care vor trece prin această lume, vor avea doar numele schimbate, însă ea va rămâne întotdeauna aceeași, "nemișcată" de regulile societății. 


 Maria Emilia BOŞOI

Perspective
Plecând de la rememorarea perioadei de izolare izolare, am încercat ca prin succesiunea cadrelor să mă apropii de sucesiunea stărilor  variabile şi alternabile 
experimentate, situate între un spațiul real și cel imaginar.

Puncte de vedere
Din totdeauna fiecare persoană a văzut lumea dintr-un punct diferit de vedere, însuși carantina nu este neapărat un lucru negative, dacă vedem lucrurile sub o altă formă.
Deși nu suntem mereu siguri pe ceea ce se întâmplă, în această nesiguranță a noastră putem găsi mereu un mod de evadare pentru a ne defini propria formă de exprimare.


Marina PALADI


Despre frică

În perioada pandemiei am fost forțați să ne închidem în propriul spațiu, nu doar fizic dar și mental, pierzând conexiunea cu ceilalți. Singurătatea și incertitudinea acestui lucru a făcut ca fricile fiecăruia dintre noi să se acutizeze, oferindu-ne destul timp pentru a le explora și analiza "sub microscop".


Andreea MARINESCU

Safe air/Air supplies
A respira a fost adesea ȋn strȃnsă conexiune cu conceptul de forță vitală.
În lumina evenimentelor recente referitoare la pandemia COVID-19, ne-am întrebat adesea de ce aerul din interiorul măştii pare că este irespirabil şi insuficient.
Ne-am pierdut oare libertatea de a respira?Un lucru este cert. Învățăm cu toţii cum să respirăm din nou în ,,noul" normal.


A world of samples

A world of samples propune o reflecţie privind consecinţele acţiunilor şi intervenţiilor 
umane ȋn ceea ce priveşte relaţionarea cu mediul natural.
Aceasta perspectivă asupra lucrurilor constituie o proiecţie in viitor, un scenariu posibil fiind acela ȋn care elemente fundamentale pentru existenţa umană vor exista doar ȋn eşantioane (samples).
Aceste eşantioane continȃnd aer, apă, pămȃnt, lemn, piatră si respectiv vegetaţie ar putea reprezenta singura forma ȋn care vom putea regăsi aceste elemente, drept consecinţă a acţiunilor umane distructive.
Cărui fapt i se va datora un astfel de scenariu in viitor? În favoarea cui va decide fiinţa umană?


Miki VELCIOV / artist invitat

Self Defence
În condițiile unor transformări ale realității din ce în ce mai rapide în care echilibrul dintre om și natură s-a rupt, lucrarea Self Defense relevă instinctul de supraviețuire prin dezvoltarea unui sistem de autoapărare în fața situațiilor potențial vătămătoare. O serie de elemente având aspectul unor spini supradimensionați populează un spațiu cu rol de intimidare și de a apăra acel teritoriu, obligând la o coregrafiere a mișcărilor în funcție de acestea. Aparenta lor rigiditate intră în contradicție cu materialul moale și flexibil din care sunt realizate, punând în discuție echilibrul precar dintre vulnerabilitate și agresivitate. Ele fac trimitere la mecanismele complexe ale instinctului de conservare pe care natura le generează, depășind formele rudimentare de autoapărare. Strategiile sofisticate în confruntarea cu realitatea presupun adesea acceptarea slăbiciunilor și crearea contextelor favorabile transformării lor în atuuri.
Text de Maria Orosan Telea

2020, Pădurea Verde, Timișoara 
Landscape intervention (14 module, material textil, lemn stratificat, fir oțel, fir PVC, tije metal), dimensiune variabilă (11,10 x 7,4 x 4 m)


Andreea RUJAN

Prin aceste imagini digitale în care am codificat atât întrebarea din titlul proiectului, cât şi un răspuns personal, în care cu ajutorul sunetului urmărim sensul linilor şi punctelor codului morse, am ales să fac o trimitere la acele momente de dificultate când omul putea doar prin această modalitate (sau prin unele şi mai elementare: foc, fum etc.) să comunice sau să trimită un mesaj de urgenţă.


Ştefania FOFIU

În zilele noastre, comunicarea dintre oameni devine din ce în ce mai fragilă, timpul nu mai are răbdare și totul decurge mult prea repede, atât de repede încât nici nu mai avem suficientă energie să ne gândim la consecințe. Probabil, odată cu apariția tehnologiei oamenii s-au distanțat unii față de ceilalți și am învățat să "socializăm", mai degrabă decât să "comunicăm". Astfel, am devenit niște persoane duale, având multe lacune privind exprimarea liberă și comunicarea tocmai din frica de a nu fi judecați.Prin urmare, acasă suntem cineva, pe rețelele de socializare suntem altcineva, mediul virtual a devenit un soi de "lume perfectă", unde nu există defecte, unde poți fi cine vrei și când vrei. În prezent, vorbim mult de comunicare, dar înțelegem oare pe deplin sensul acestui cuvânt? Oare mai avem timp să ne oprim și să ne gândim la cei din jurul nostru? Sau preferăm să nu ne părăsim zona de comfort și să trăim în lumile noastre mici în loc să construim împreună o mare lume în care orice greutate e mai ușor de depășit datorită unității?


Dan PERJOVSCHI/artist invitat


Miruna BOARI

Global Mask 
Lucrarea are ca punct de pornire masca, pe care am integrat-o cu toții în viețile noastre la nivel mondial și care a ajuns să dezintegreze/rupă relațiile/conexiunile dintre noi, sârmele rupte reprezentând distrugerea legăturilor interumane.


Liliana MERCIOIU-POPA

Busola ruptă - În centrul fiecărei dificultăți se află o oportunitate

Realizată în 2015, această lucrare trimitea la sentimentul de derivă, resimțit ca urmare a evenimentelor din jurul meu. În varianta (re)contextualizată aici, mi-am asumat doar schimbarea titlului lucrării, în care l-am parafrazat pe Albert Einstein, ca o contrapondere la ceea ce ne prezintă imaginea, trimițând totodată și la situația generată de pandemie, care vine să adâncească și mai mult acest sentiment. "Busola ruptă" induce întrebarea "La ce poți aspira și încotro te poți orienta?", iar parafraza pare să ne spună "De acțiunile din prezent depinde viitorul". Este o chestiune de alegere în care dintre cele două atitudini se persistă.

photo: © Serioja Bocsok / MNAC


Mădălina TROFIN

Would you like to open the door, please?

Abordarea de tip digital, ca inserție în spațiu real, trimite la fuziunea spatiilor fizic-virtual ce devine tot mai ambiguă în contextul în care interacțiunea dintre noi a ajuns să se desfășoare predominant în sfera virtuală. Fiind plasată într-un spațiu exterior, ușa devine tocmai pragul de trecut, în care singurii care se pot decide spre ce "deschidem" ușa suntem tot noi înșine. Tocmai situația de a ne găsi "constrânși/reduși" la tehnologie, ne determină să resimțim și amenințările.


Alexandra GHIDARCEA


La mâna sorții
Este complicat să mai glumești pe seama pandemiei, însă, totuși, "hazul de necaz" poate ajuta în situații dificile și poate deveni chiar o formă de (auto)încurajare și de concentrare pe ce e important.


Remus DĂESCU

Aceste fotografii ce reprezintă un personaj în natură, făc trimitere la condiția primară a omului, aceea de " hunter gatherer" cum îl numeau istoricii. Pus în contextul acela și adăugând elementul realității virtuale (ochelarii VR) se creează, în viziunea mea, contrastul optim între cele doua lumi.
Ba chiar putem spune ca e uneori ironic și amuzant să ne vedem limbajul corpului în lumea fizică, executând gesturile corespondente realității virtuale. Privitorul se poate întreba ce vede cel cufundat în lumea lui virtuala, si încearcă poate prin citirea limbajului corpului sa decodifice indiciile ce desenează acea lume, făcând la rândul lui, un exercitiu de imaginație.
În concluzie " Să ne întâlnim sau nu" pune aici problema mai degrabă în ce lume merită și în ce lume dorim cu adevărat să ne întâlnim.


Tudor PĂTRAŞCU/artist invitat 


Alexandra STOICA

"Pandemic Hugs" este o lucrare despre nevoia de a fi împreună din perioada izolării pandemice. Existența unei oglinzi care dublează imaginea vorbește și despre distanța dintre oameni și, de asemenea, de distanța dintre lumi, acum, când poate cea mai mare nevoie este de atingere. 


George ROŞU/Artist invitat


Andreea RUJAN

În aceste imagini fotografice mi-am propus o "întâlnire" utopică între plante (natură) şi tehnologie, în care, cea din urmă îşi asumă funcțiile celor dintâi, scenariu de viitor ce sper ca nu se va materializa vreodată.  


Andreea MARINESCU 

Preservation of Art
Cum sarea este esențială pentru susținerea vieții, la fel și arta este vitală, indiferent cât de fragile sunt vremurile.
Arta este cea care ne ȋnsoţeşte ȋn perioadele dificile ale existenţei noastre, parcurge împreună cu noi momentele de chestionare a realității şi ale schimbărilor din societate, reflectă percepțiile, emoțiile și deciziile noastre.
Fără îndoială este implicită necesitatea de a lăsa permanent neîngrădite condițiile manifestării acesteia.


Andrei ARION


Ana KUN/artist invitat



Eveline ENESCU

Oasis 2.0 - Video performativ

Raportat la situația actuală cu care se confruntă omenirea, fiind și primul eveniment major la care generația artistei a fost martoră, fiecare persoană se confruntă cu propriile anxietăți, temeri iar, tot ce i-a mai rămas este să se regăsească pe sine. Proiectul propune o altă abordare asupra realității, transformând-o într-o lume abstractă în care artista pare că se retrage.
Oasis 2.0 este un film performativ ce prezintă lumea prin ochii artistei, o lume care a devenit pustiită de oameni, unde sentimentul de singurătate predomină singurele legături umane resimțindu-se în sunetul care însoțește imaginile. Un sunet deranjant, sufocant și înfundat ce pare a anticipa o explozie nervoasă.

De asemenea, filmul propune o realitate simulată prin intermediul filtrelor care se regăsesc pe platformele de socializare, discutând, pe lângă nivelul intimist pe care îl transmite, și despre consumerism și modalitatea de manipulare a realității prin aplicarea unor filtre cromatice ce le oferă oamenilor posibilitatea de a controla realitatea după cum doresc, aceștia putând să își ascundă sau să scoată în evidență anumite aspecte despre viața lor.


Alexandru SZABO

Getting Lost

Pandemia a indus multor artiști o stare de introspecție, din cauza izolării, stare care este des întâlnită în rândul artiștilor, atunci când aceștia creează o lucrare de artă, însă, de această dată, mult mai complexă și mai profundă. Această perioadă neobișnuită în care ne aflăm, pe lângă faptul că a suspendat viața culturală în numeroase ţări care au fost afectate de virus, este marcată de o creștere a stărilor de anxietate, depresie, stres e.t.c.
"Getting lost "surprinde, în primul rând, sentimentul provocat de pandemie, care este răspândit în rândul oamenilor și, în al doilea rând, înfățișează condiția artistului, al cărui scop este acela de a rămâne izolat și a se "pierde" în a face artă. 


Stefan CURELICI 

Invadarea campului vizual prin media este deja un fenomen cunoscut al vremurilor
noastre. Iată că în ultima vreme, datorită contextului prezent, suntem și mai expuși la acest exces,
întrucât suntem nevoiți să desfășurăm prin intermediul instrumentelor digitale o mare parte din activitățiile profesionale și sociale.
Imaginea de mai jos sugerează efectele acestui fenomen asupra percepției noastre a
realității. Conștiința are întipărită trasee specifice mediului digital. Survine astfel o confuzie între realitatea exterioară și ceea virtuală. O întrebare care se pune este dacă mai putem privii natura obiectiv, dacă ne putem detașa de perspectiva asupra lumii indusă de media.


Loredana ILIE


Lucrarea cred că se poate citi în mai multe chei şi doresc să las această libertate. Corelată însă experienţelor personale, ea vorbeşte despre problema libertăţii în timpul pandemiei. Pentru mine, şi cred că şi pentru multi altii, această

 carantinare a însemnat o blocare, o închidere intr-un fel sau altul, asociată în lucrare cu lanţul roz. Acest lanţ ne ţine legaţi şi fără posibilitatea de a ne contiua activitaţile in modul in care am fost obişnuiţi.


Mădălina TROFIN

Stați în casă!

Având în vedere contextul pandemic în care ne aflăm, parcă involuntar petrecem mai mult timp în casă decât de obicei.
Această reclamă, a "zonei turistice"-casa, este forma de exprimare
prin care mesajul este adresat direct publicului larg. Mesajul Stați în casă! este urmat de recomandarea unui apartament fără pereți, o ironie la adresa recomandărilor televizate de a nu părăsi locuința pentru a preveni răspândirea virusului Covid19.


Lucrările prezentate astăzi, 19.10. 2020, constituie un start, participarea este posibilă până în 20 decembrie 2020. Platforma va rămâne vizibilă pe termen mai lung. Pentru moment expun artiști/studenți din: Iași, București și Timișoara.



Să ne întâlnim sau nu?/Should we meet or not?

tematici/themes


Ne-am obişnuit să "trăim cu pandemia", cum ne-o spunem adesea? Ne-am săturat să ne mai condiţioneze existenţa? Ne putem întoarce la activităţile noastre făcând abstracţie de acest context? Ca artişti, putem ignora prezentul şi să ne (re)racordăm la practicile obişnuite din trecut? Cum sunt afectate relaţiile dintre noi în această perioadă?

Această ultimă întrebare, din acest şir, pare una la care nu este imposibil să putem da un răspuns, de moment, pe baza a ceea ce resimţim direct, fiecare. Este o întrebare care poate totodată să deschidă o succesiune de alte întrebări. Spre exemplu: ce resimţim în diversele momente de interacţiune "cu sau fără mască"? Cum ne folosim de arta ca intermediar în comunicare? În ce fel schimbările de comunicare, survenite acum, aruncă o lumină nouă şi asupra relaţiilor dintre noi, în general, şi importanţa lor în plan social? S-a acutizat nevoia de interacţiune cu alţii sau ne-am întors mai mult spre comunicarea cu noi înşine? Am învăţat să articulăm mai bine între noi nevoile personale, pentru a nu mai consuma resurse în mod păgubos? Etc.
Invitaţia este, de această dată, de a contribui fie cu întrebări, fie cu observaţii vizuale la relaţiile eu şi ceilalţi, eu şi mine însumi, indiferent de mijloacele de comunicare artistică, sau mai bine zis, prin chestionarea noilor posibilităţi.
Noţiunile de "relaţionare" dintre noi şi de "forme de comunicare", cu acest "surplus" de spaţiu survenit (prin distanţarea socială), în toate aspectele existenţiale care ne definesc, pun în centrul atenţiei relaţiile interumane ca fundament al aspectelor (problemelor) societale.
Jocurile de cuvinte ale celor trei tematici pot avea atât la o conotație pozitivă, cât şi una negativă, în funcţie de modul de percepţie sau de poziţionare al fiecăruia. Atitudinea critică sau cea pozitivă (de incluziune) fac totodată referire la concepte mai recente ale culturii vizuale pe care le putem lua drept reper, reflectând şi la noi posibilități.
În concluzie, întrebarea care constituie umbrela acestor trei tematici, nu se referă atât la momentul efectiv în care ne regăsim încă (ca urmare a pandemiei), adică dificultatea întâlnirii dintre noi în plan fizic, acesta constituind doar un punct de pornire, pentru aprofundarea/chestionarea unor consecințe ce decurg de aici, pe care nu le putem evita şi care (pre)figurează anumite transformări, proiectând lucrurile în perspectivă.

Alter relation - articularea dintre noi şi articularea noastră cu tot ce ne înconjoară;

Alter form - forme noi de comunicare dintre noi şi prin artă, cum ne definim propria formă prin artă;

Alter sp(e/a)c(i)es - noțiunea de spaţiu: spaţiu fizic - spaţiu virtual, spaţiu real - spaţiu imaginativ, spaţiu construit de om - spaţiu construit de natură etc; noţiunea de distantă: spaţială, socială, fizică, conceptuală etc; noţiunea de specii: extensia relaţionării spre alte forme de viaţă etc.

Vă invităm să participaţi cu lucrările voastre.
Acestea se pot trimite pe adresa: liliana.popa@e-uvt.ro, începând de astăzi, 9 octombrie, vor deveni vizibile şi vor fi promovate începând cu 19 octombrie, până pe 20 decembrie, 2020. Premiile se vor acorda pe parcurs.
Mai multe detalii, despre modul de acordare, în curând.

ENG

Have we got used to "living with the pandemic", as we often tell ourselves? Have we got fed up with it conditioning our existence? Can we get back to our activities ignoring this context? As artists, can we ignore the present and (re)connect to what in the past used to be our usual practices? What impact does the present time have on our relationships? The answer to the last question in this list seems not impossible to find at the moment, based on what each of us is feeling. At the same time, this question may be the starting point for a series of other questions, such as: what do we feel at different moments when we interact "with or without a mask"? How do we use art as a mediator in communication? In what way do the recent changes in communication throw a new light on human interrelations generally and on their importance in society? Is our need to communicate with others sharper than before, or have we turned more inwards, to communicating with our own selves? Have we learned how to better articulate our personal needs, thus bringing an end to wasteful use of resources? etc.

This time, the invitation is to contribute either questions or visual observations to the relations between myself and others, me and myself, irrespective of the means of artistic communication, or more precisely, through questioning new possibilities.

The notions of networking among people and forms of communication, with this "surplus" of space (through social distancing) in all our defining aspects of our existence, highlight human relationships as the foundation of societal issues (problems).
The puns of the three themes can have a positive or a negative connotation, depending on each person's perception or stand. Both the critical attitude and the positive (inclusive) one make reference to more recent concepts in visual culture, which can be taken as reference points while we reflect on new possibilities.
In conclusion, the question that covers these three themes is not so much about the actual moment in which we still find ourselves (due to the pandemic), meaning the difficulty to meet face to face. This is just a starting point for probing/questioning some unavoidable consequences that result from it, which (pre)figure certain transformations and put things into perspective.

Alter relation - articulation between us and our articulation with everything that surrounds us

Alter form - new forms of communication with each other and through art, how we define our own form through art

Alter sp(e/a)c(i)es - the concept of space: physical space - virtual space, real space -imaginative space, man-made space - nature-made space etc; the concept of distance: spatial, social, physical, conceptual etc; the concept of species: expanding the idea of relationship towards other life forms, etc.

We invite you to participate with your artworks.These can be sent to the address: liliana.popa@e-uvt.ro, starting today, October 9, will become visible and will be promoted from October 19, until December 20, 2020. Prizes will be awarded along the way. More details soon.

Liliana Mercioiu-Popa




Proiectul este cofinanțat de către CJT.